¿HASTA DONDE…?

9 SEPT | 15:00-15:30

PARCUL CAROL, LA BAZA MAUSOLEULUI

Str. General Candiano Popescu, nr. 105

Intrare libera

 

un spectacol al companiei de dans Sharon Fridman din Spania
Coregrafie: Sharon Fridman in colaborare cu dansatorii
Asistenti coregrafie: Arthur Bernard-Bazin si Carlos Fernández
Dansatori: Melania Olcina SI Lucía Montes
Muzica originala: Luis Miguel Cobo
Costume: MIZO by Inbal Ben Zaken
Coordonator productie: Lola Ortiz de Lanzagorta

Produs cu sprijinul INAEM, Comunidad de Madrid, Centro de Danza Canal, Centro Coreográfico La Gomera and Centro

 

¿Hasta dónde…? este un duet de dans contemporan bazat pe tehnica de contact. Pornind de la intentia de alunecare a corpului, doi dansatori incep sa abandoneze acele lucruri care nu le permit sa traiasca momentul. 

Iarba, piatra, pamant, linoleum, nisip, lemn, apa marii, acestea sunt numai unele dintre suprafetele pe care ¿Hasta dónde…? s-a jucat. O piata, un muzeu, in fata unui cinematograf, o cladire de birouri, un ponton pe un rau, o piata, o manastire, o plaja, acestea sunt scenele colorate pe care ¿Hasta dónde…? si-a lasat urmele. Avand in vedere ca spectacolul se joaca in atat de multe locuri si in special in aer liber, publicul a fost mereu divers, dar ne-a facut placere sa observam ca, data fiind aceasta diversitate, uimirea si bucuria sunt reactii pe care orice tip de public le-a manifestat. 
 

Acest duet (durata: 20 min) este sustras din “Almenos dos caras”, care a avut premiera in Festival de Otoño en Primavera in 2011. De cand a fost performat pentru prima oara in Festival Mudanzas in Cartagena (Murcia), in aprilie 2011, duetul s-a jucat in peste 30 de orase din lume. In iulie 2011 a primit Marele Premiu si Premiul Publicului la Concursul de Coregrafie Burgos din New York, iar in 2012 Sharon Fridman a primit pentru coregrafia sa din ¿Hasta dónde…? Premiul Alicia Alonso, oferit de Fundatia Autor si Baletul National din Cuba. 

¿Hasta dónde…? este o lupta intre doua parti, cele doua parti pe care noi toti le continem. Modul nostru de a ne automanipula pentru a ajunge… cat de departe vrem sa ajungem? cat de mult poti transmite? cat de mult poti suferi? cat de departe poti sa tragi pe cineva, sau sa te lasi tras? Acesta este conceptul spectacolului. Ne-am indreptat catre explorarea manipularii fizice dintre doua corpuri si am inceput sa daramam ziduri. Nici o parte nu iese invingatoare. Scopul meu a fost sa gasesc o realitate colectiva, in care sa dai 100%, sustinandu-l pe celalalt si avand incredere in el. Ne lasam libertatea de a improviza si de a decide in ce directie sa ne deplasam, aceasta este oportunitatea pe care mi-o ofera celalalt corp. Mereu am lucrat asa, conectandu-ma cu alt suflet, alta persoana si alt corp, si evocand o alta poveste bazata pe relatia care se stabileste intre noi atunci cand lucram.
— Sharon FRIDMAN
Duetul este ca un vals prin care ne apropiem unul de altul, intre noi apare o punte de legatura, o posibilitate. Nu stim unde o sa ne duca aceasta calatorie, dar stim ca nu ne putem intoarce si nu putem varia. Ne vom recunoaste acolo unde corpurile noastre termina declinul catre sol. Trebuie sa coboram, inainte de a urca, cat de departe…? (¿Pana unde…?)
— Antonio RAMÍREZ-STABIVO, Dramaturg

CITATE DIN PRESA

O bijuterie plina de intensitate si nuante, o lipsa de dragoste fata de duetul haotic.
— Roger SALAS, El País, 20 iunie 2012
…dupa ce Sharon Fridman si Arthur Bernard si-au terminat duetul, cladirea aproape s-a prabusit de aplauze… ce au facut pe scena a fost magic.
— Angélica González, Diario de Burgos, 30 iulie 2011
Atat Marele Premiu, cat si Premiul Publicului s-au indreptat cu unanimitate covarsitoare catre coregraful Sharon Fridman, pentru un duet foarte precis, spectaculos, care tine cont de toate posibilitatile dansului in contact, printr-un lant continuu de miscari, realizate intr-un tempo rapid cu scurte momente de relaxare.
— Rosa Sanz Hermida, ABC, 1 august 2011